Ce mai înseamnă azi a fi om?
Pădurea e mută si foarte verde.
Nu facem foc în pădure, decât rar
Şi rar atingem orizontul cu fum.
Pădurea e misterioasă şi tăcută,
Ca o bufniţă albă, ca o chitară fără corzi
Şi vântul bate încet spre vest.
Chitara e o pădure verde,
Plină de vietaţi mitologice, plină de amintiri
Şi mai înainte de toate: tăcută.
A fi om înseamnă să auzi pădurea-pădure,
Cântând din cutia de rezonanţă a chitării-chitări.
Bufniţa grasă şi albă işi indeasă inţelepciunea
În arome inodore în vântul de apus.
Coruri de îngeri ating octave apocaliptice,
Cântând din gâturile lungi şi fără corzi.
Am luat piatra-piatra şi crucea-cruce,
Le-am ascuns în sângele meu verde,
Verde si mut, verde si mult,
Mult prea puţin timp pentru salvare.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu