D. C.

Poate aţi uitat cǎ speranţa din noi
E doar aripa moartǎ a uitǎrii,
Sau poate vǎ miraţi când simţiţi
Sub pleoape,
Tǎcerea cruda ce vǎ stinge.
Cuvintele bete îşi pierd sensul,
Destul de ocru şi destul de târziu,
Pentru ca voi, ori poate eu
Sǎ fim înţelepţi, ori ca iubirea
Din noi,
Sǎ treacǎ zidul acoperit
De iedera intoleranţei noastre.