Simfonia sufletelor pierdute s-a nǎscut,
Certificat fiindu-i moartea.
Simbol diform, simbol difuz,
Alcool şi demon, sfânt căzut.
Îngenunchiaţi în cel mai greu pǎcat,
Cu zâmbet strâmb şi ochiul bulbucat,
Visând plǎceri carnale şi desfrâu,
Cuget de viu, acum e înmormântat.
Şi clipa din apus, apusǎ e,
Chiar înainte de a se fi nǎscut,
Cǎci azi, cu vinul roşu botezat,
Diavolul zace sub chinul blestemat.
Toţi ne dorim şi toţi, asemeni lui,
Ne aruncăm în iad, noi vrem sǎ ştim,
Tacuţi şi mulţi, toţi draci,
Asta dorim, noi asta vrem: sǎ ştim!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu