Noapte caldǎ şi calmǎ de august,
Un vis urât, un coşmar,
Nǎscut din puterea lui Hades ori Faust,
Un semn rǎu, o patǎ de sânge pe altar.
Sub crucifix, un trandafir uscat,
Cu ţepii verzi şi ascuţiţi mereu,
Pocalul de argint cu vin otravit, stǎ lǎsat,
De ce? Ştie doar Dumnezeu.
Deseară dezleg de blestem ziua de mâine,
Ziua de ieri – o dezleg şi pe ea,
Şi nu mai beau apǎ, nu mai mânanc pâine,
Mă opresc din deplâns soarta mea.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu