Mai mult decât colegii săi de generaţie, graficianul Tara se vrea “greu”.
Preocupările lui excesiv combatante, cu sau fără cauză, obosesc privitorul. Elementul şocant, forţarea barierelor plăsmuite în beciurile psihicului moale şi încercările de realizare a ceva nou devin scopul micilor lucrări. Timpul pierdut în procurarea hărţilor şi planşelor şcolare şi scormonirea “ironiilor” religioase sau social-politice, era economisit dacă Tara şi-ar fi creat universul bazându-se pe întunericul (A History in the Dark) unei culturi solide sau măcar pe dorinţa de autoinstruire.
Efortul său bont te sufocă de la primele priviri. Inchipuitul “satanist rafinat” Tara, pare mai degrabă împins de la spate să producă un anumit număr de articole/piese pentru înjghebarea unei expoziţii tematice. E Tara mulţumit de munca sa? Sau sunt suficiente linguşelile apropiaţilor însetaţi să profite de efemera notorietate a contemporanului nostru?
Convins că nu poate fi inţeles de către publicul român, Tara se calibrează creativ pe sensibilitatea artistică şi deschiderea către arta protestatară (…hohote de râs în culise) a cetaţenilor străini “cam şaptezeci la sută” – totuşi, neinspirat, nu evită să menţioneze că o lucrare a ajuns la… Becali, iar alta la un cioban din Sibiu (well done, frumoasă construcţia drăcuşorului arogant!)
Tara nu a înţeles că bunul simţ nu e în congruenţă cu ignoranţa şi nici că “a fi” nu înseamnă “a părea”.
Mai mult decât colegii săi de generaţie, graficianul Tara se vrea “greu”.
http://www.modernism.ro/2010/04/06/anaid-art-gallery-prezinta-a-history-in-the-dark-semnata-tara-von-neudorf/
http://gingergroup.ro/arte/tara-von-neudorf-anti-politic/
http://artistiromani.wordpress.com/2009/12/19/tara-von-neudorf/#comments
