Astăzi lucrăm cu materialul clientului: poate cei mai traficaţi mediatic creatori de emisii în pictura contemporană, Dumitru Gorzo şi Roman Tolici.
Primul e comod instalat în hamacul “bestiarului” apoteotic, invadat adesea de maramureşeni retroproiectaţi cu dexteritate, falusuri-mesaj şi porn galore. Gorzo amestecă la foc mic borhotul artistic, în care a aruncat teme politice ofilite împreună cu tehnici de zgâriat panoul stratificat din lemn moale, cromatica crudă a picioarelor de pod proaspăt grafitate, elemente neclar originar-identitare şi obsesii nonconformiste. Permanentul temător de “pudibonzi” agresivi care ar putea să non-înţeleagă universul său, Gorzo aranjează experienţa estetică cu uşurinţa maestrului. Privind de langă ring amplul panou dinamic, spectatorul trebuie să îşi ştergă sângele de pe faţă şi haine.
În permanente căutări, Gorzo rătaceşte neobosit prin mlaştini blasfemice sulfuroase şi hăţişuri de biciuri ale porno-demonilor care-i provoacă starea extatică. Această supunere l-a dus departe de arta stradală sinceră care l-a consacrat dar şi de gloria zgomotoasă de la MNAC din 2006.
Se va întoarce Gorzo? Sau îl vom pierde încetişor în forme-abuz genitale?
Fără a avea dezinvoltura lui Gorzo în atitudinea/altitudinea artistică, Tolici îşi cântă partitura cu seriozitate rece. Urât botezată de unii ca fotorealistă, arta sa tehnicistă transmite ironii mai mult sau mai puţin subtile, prin prelucrări ale realităţii vizuale cotidiene. În marea lor majoritate, lucrările au ca punct de plecare fotografii digitale realizate de Tolici, acest amănunt nealterând valoarea actului artistic, decât în măsura în care, uneori grăbit, interpretează superficial materialul rezultat prin decantare.
Lucrările mari ale lui Roman Tolici sunt uleiurile pe pânză. Zilele naţionale ale ţărilor sunt privite paşnic-avântat sau greoi-mohorât. Stările transmise sunt pure, elocvente şi puternice. Fără bâlbâială şi problematizare sterilă - Park. Bucurie simplă sau uneori doar mirare - Action. Unele lucrări duc cu gândul la vizita pictorului la MNAR, ceea ce considerăm ca fiind pozitiv.
Tolici calcă strâmb la jocul de-a frizerul. Li se adresează "clienţilor" pe numele mic, atât familiaritatea neautentică cât şi exageratul exerciţiu tehnic, ducând la o neaşteptată dorinţă de a merge la toaletă.
Sunt de menţionat şi unele tuşuri, poate şi (puţine) acuarele, dar doar în măsura în care evită interjecţiile abject-deviante sau alteori o manieră facilă, consumerist-simplistă.
