Treptele arborelui, rugăciuni tăcute Pot sau nu pot, acelaşi lucru Somnul nu mă mai aşteaptă, Fii tu însuţi, egal doar cu tine. Atent strâng la piept răbdarea În fiecare noapte, fiecare axiomă Indică generoasă propria negaţie, Pagina aceasta nu îneacă zborul.
Greşit înţeles, mă înghesui să prind loc
Masa lungă, mănânc şi eu carne Putred repet mecanic cuvinte pe care Le-am auzit sau mi s-a părut că le-am auzit, În occident, eul de-a v-aţi ascunselea Anxietatea politicoasă, în ţară e murdar “Să scrii şi de câinii vagabonzi!” Întrebarea pe care nu ai pus-o, Neliniştea mai slabă decât tălmăcirea, Zâmbetul cu liniile din palmă,
lada cu jucarii Tai clape din oasele mele albe, pline, În cranii găsesc un vierme elementar Dar cum aş putea să înteleg?
6007,33 - conclavul doar ca referinţă
Prin vitrina spartă, un soare, un munte Fără cusur, ridic piatra şi lovesc, Caietele de ateism la control! Umbra tot mai subţire mă însoţeşte, Până ajung în valea în care uit grijile Mi-a facut placere mai ales frecţia la tâmple, De acum încolo se poate întampla orice.