Seria fructelor - 3 poezii

Fructe pentru voi

O alunǎ şi-o bananǎ,

Stau acum bine pe-o scarǎ,
Şi privesc spre mine-ncoace,
Să mai vǎd acum, ce-oi coace?

O castanǎ şi-o mǎslinǎ,
Se certau de-o sǎptǎmânǎ,
Poezia-i artǎ mare,
Ce te-ndeamnǎ la culcare.

De aveţi o murǎ-n mânǎ,
Mâncaţi-o acum c-o prunǎ,
Poate vǎ doare stomacul,
Tot mai bine decât capul.

Fructe

Vreau o portocalǎ,
Vreau un mǎr şi o parǎ.
Struguri, nuci cam mici,
Pot sǎ închei aici.

Salată de fructe

Mǎnânc alune cu grisine,

Mǎ gandesc la mandarine,
Fac şi poze, beau un lapte,
Scriu o strofa, îmi dau 7.
Calc apoi pe nişte struguri,
Caut rima… ah, da: muguri.
Sper să termin cât mai iute,
Azi conştiinţele sunt mute.

Sancti Spiritus

Am adormit pe plajă la Sancti Spiritus,
Briza aducea miros de linişte-alb, senin,
Stăteam cu Che pe plaja din Sancti Spiritus,
Purtam boncanci grei şi cămaşi verzi de in.

Se făcea că vorbeam de zile de glorie,

Păsări cu aripi de noapte veneau,
Din Santa Clara, din cărţi de istorie,
Cu mâinile amputate, eroii încet recitau. 

Che şi-a aprins o ţigară de foi,

Ascultam amândoi solemnul apus,
Cănile cu rom le-am golit amândoi,
Soarele se scufunda în mare, răpus.

Fir de nisip

Valul fără odihnă aduce vestea,
Repetitiv, până devine obsesiv,
Căci din adânc, de mult străbate timpul
Fir de nisip, adânc, albastru, vânt.

Am sărutat şi marea şi apusul,
Am semănat şi geamanduri şi stuf,
Ritmul de bongo răsună-n departare
Se aud voci, eu sunt în larg şi plâng.

30 de secunde

Oglindind oceanul din sufletul generos al scoicii,
Adierea unei păreri din nisipul-nisip, aspru şi greu,
A evitat epilogul relevant pentru mainstream
În care s-a scufundat pentru eternitate, universul.
M-am ascuns în soare de lună.
M-am ascuns în nisip de mare.
M-am ascuns în sunete de linişte.
M-am ascuns în haos de albastru.
Detractori chirciţi în americi meschine,
Sorb din paiele lungi-lungi şi dezarticulate
Îngerul sufletului meu slab şi apus
Ce moare de sete pe-o limbă de carne.
"Cine l-a pus?" întreb şi eu ca o gospodină harnică
Şi omleta-omletă s-a prins de tavă.
Semnele crucii făcute şi desfăcute în orice duminică
Stau strânse snopi-snopi în conştiinţa divină,
Liniştindu-ne să ştim că-s acolo, bine-mersi.

O dimineaţă

Munţii albaştri s-au ascuns în picături de lumină,
Peisaj pictat de pe bătrânul ponton fără de sfârşit.
Soarele a înverzit vastele câmpii, oceanul a amuţit,
Liniştea de dinainte de micul dejun,
De dinainte de a curge cafeaua în aparat.
Să ne luăm micii rucsaci în spate,
Să fim pregătiţi, vântul trebuie să ne ducă departe,
Nori inexistenţi să ne strige numele, numerele,
În dimineaţa asta de aur şi albastru,
În dimineaţa de nisip fin şi rece sub tălpile goale.

Ken Vandermark & Paal Nilssen-Love la Oradea

Un eveniment cultural important a avut loc aseară la Oradea. Prin dimensiunea artistică, mix de stări, exotism şi tehnică ireproşabilă, Ken Vandermark şi Paal Nilssen-Love au introdus audienţa în universul sunetelor-trăiri.
Nu a fost nimic de înţeles, nu a fost nimic de criticat în muzica lor. Totul a fost în a plonja în sfere înalte, rare. Ajuns acolo, ameţit de atmosfera săracă în oxigen, ascultătorul a fost lovit brutal de sunete şi ritm. Evoluţia celor doi a semănat prin monumentalitate cu un hibrid monstruos Sagrada Familia – San Pietro. În imensele spaţii goale, notele s-au ciocnit cu celulele timpanelor, eliberând energii colosale. Nu am putut să bat ritmul din picior, pentru că experienţa a devenit extracorporală.

tânărului trist în ţară

aport! în paradis n-a mai rǎmas loc în cort
ieri, azi, mâine E13 - bine? bine? bine?
copiii râd, mamele râd doar umbre
clovn fertil plus/minus danseazǎ
şi chiar dacă după e trist, vapo are vap oare
munţi de sare în maniera cuminte a zebrei
curg, deşertul s-a încins pe pian, o bilă
atunci când îmi aduc aminte să dau mâna
odată s-a spus o dată (13) - nu mai numai
haos, toată negaţia da, da-nu, nu-nu
orice du, da, nu, na, brummm vrummm
s-o cotim mişeleşte la saturn - ce-ţi veni?
ardeiul iute s-a cǎrat înaintea noastrǎ
clatinându-te precum lustra la cutremurul din
şapte-şapte şoapte-şoapte şarpe-şarpe
ş a p t e ş o a p t e ş a p t e ş o a p t e
acum e acum (nu alegeee!) procentual
hiperbola este neverificabilǎ ca tifla, ca tigva
da/nu - şi eu pe tine - i-ha, i-ha, i-haaaa!!!
ghemotocul ǎla negru şi ce mai avem aici?
subţire care a tǎiat toţi arborii buni şi nebuni
vecin aplecat înjură perna la soare în nas
să scape de bastonaşe (de mareşali)
de ceeeeeeeee??? căluţ, bravooo!!!
ga-ga-ga, mu-mu-muuu, groh-groh-groh
mă prefac că mă doare capul cǎ nu mai e loc
în rai cu-n ochi mă uit dacă ai o aspirinǎ te rog
s-o furi adevǎrului şi te mai rog balonaş
pe sârmă!