Drama poetului

Cioplind în lemn de rezonanţă,
Lutierul e poet.
Şi tot aşa, cel care-şi sapă groapa,
Gândindu-se la cer, e un alt poet.
Poet e şi-un slujbaş mărunt,
Preocupat de-al său liniar destin,
Cum un poet e şi gardianul,
Ori poate măcelarul sau pescarul.
Hingherii sunt poeţi şi mateloţii,
Gândindu-ne, poeţi sunt hoţii.
Laşi sunt poeţii, eu cred că ei ştiu,
Avari, neghiobi, genii şi sfinţi,
Sunt toţi poeţi.
Volumele de poezii sunt scrise
De poeţi, binenţeles,
Şi mersul trenurilor şi cotele apelor,
Şi un banal anunţ de ziar,
Precum şi soft-ul de reţea,
Sunt toate opera unui poet sadea.
Einstein a fost poet... şi Proust,
Romain Rolland şi Sherlock Holmes,
Llosa şi Mozart, Sartre şi Schiele,
Albert Camus şi Freud şi Clarke,
Cioran, Bacovia şi Ţuţea,
Ştefan şi Ţepeş, Attila hunul,
Prinţesa Fatme şi Van Gogh nebunul.
Cu toţi au fost, ca voi de altfel,
Mari poeţi .
Şi peste toţi, sclipind ca Soare,
E-un alt imens poet: e Dumnezeu.

Şi eu? Ce-s eu?
Eu nu-s poet.
Nimic de înţeles nu vreau să las
Neînţeles în urma mea,
Deşi iubesc şi flori şi ochi
Şi buze şi morminte.