O cădere

Treptele arborelui, rugăciuni tăcute
Pot sau nu pot, acelaşi lucru
Somnul nu mă mai aşteaptă,
Fii tu însuţi, egal doar cu tine.
Atent strâng la piept răbdarea
În fiecare noapte, fiecare axiomă
Indică generoasă propria negaţie,
Pagina aceasta nu îneacă zborul.

Greşit înţeles, mă înghesui să prind loc

Masa lungă, mănânc şi eu carne
Putred repet mecanic cuvinte pe care
Le-am auzit sau mi s-a părut că le-am auzit,
În occident, eul de-a v-aţi ascunselea
Anxietatea politicoasă, în ţară e murdar
“Să scrii şi de câinii vagabonzi!”
Întrebarea pe care nu ai pus-o,
Neliniştea mai slabă decât tălmăcirea,
Zâmbetul cu liniile din palmă, lada cu jucarii
Tai clape din oasele mele albe, pline,
În cranii găsesc un vierme elementar
Dar cum aş putea să înteleg?

6007,33 - conclavul doar ca referinţă

Prin vitrina spartă, un soare, un munte
Fără cusur, ridic piatra şi lovesc,
Caietele de ateism la control!
Umbra tot mai subţire mă însoţeşte,
Până ajung în valea în care uit grijile
Mi-a facut placere mai ales frecţia la tâmple,
De acum încolo se poate întampla orice.