Sub pretextul întrebării “Cui îi e frică de îngeri?” artistul reuneşte la Posticum, în Oradea, lucrări din colecţia personală sau din colecţii private, create în ultimii 5 ani. Am putea spune că avem de-a face cu un fel de retrospectivă, lucrările având în comun atingerea îngerească, energetic pozitivă.
Marc Kopil nu ezită. El e de partea luminii, a binelui şi ne provoacă să alegem o tabără. Vede prea bine, ca noi toţi, lumea în care trăim, dominată de rău şi de răi. Prabuşirea contemporaneităţii e dramatică şi maleficul rânjeşte triumfător. Nu mai zace bâjbâind în întuneric ci se expune cinic, agresiv, molipsitor. Acum e mai cool ca niciodată să fii rău. Marc Kopil nu e cool (nici nu a fost vreodată), el consideră că reprezentarea răului a devenit inutilă.
De ce o revoluţie a luminii? Pentru că am ajuns să avem nevoie de deconspirarea adevărului şi cuminţeniei. Umanitatea aflată în umbra capitalismului occidental, stagnează moral în putrefacţia consumerismului dulceag – din păcate un clişeu bun de folosit in contextul ăsta... provocările sunt puţine şi răzbat din ce în ce mai slab de sub maldărele de gunoi mediatic, depozitat în vederea reciclării şi reutilizării perpetue. Suntem conştienţi că trăim aliniaţi în şiruri infinite aşteptând să ne fie servite modele de fericire, în timp ce sorbim lichidul brun acidulat din pahare de plastic închise cu capac etanş. Dar nu facem nimic să schimbăm asta. Şocul pe care lucrările lui Marc Kopil îl transmite devine astfel social-subversiv, neliniştitor şi incomod. El mişcă percepţiile spre alte orizonturi, un micron sau ani lumină, nu ştim cât.
Iată motive să mergeţi la Posticum. Veţi merge cu pieptul gol şi braţul slab al bunului simţ şi al întoarcerii necondiţionate a celuilalt obraz, dar veţi pleca întăriţi cu zale grele ale conştiinţei trezite.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu