Un eveniment cultural important a avut loc aseară la Oradea. Prin dimensiunea artistică, mix de stări, exotism şi tehnică ireproşabilă, Ken Vandermark şi Paal Nilssen-Love au introdus audienţa în universul sunetelor-trăiri.
Nu a fost nimic de înţeles, nu a fost nimic de criticat în muzica lor. Totul a fost în a plonja în sfere înalte, rare. Ajuns acolo, ameţit de atmosfera săracă în oxigen, ascultătorul a fost lovit brutal de sunete şi ritm. Evoluţia celor doi a semănat prin monumentalitate cu un hibrid monstruos Sagrada Familia – San Pietro. În imensele spaţii goale, notele s-au ciocnit cu celulele timpanelor, eliberând energii colosale. Nu am putut să bat ritmul din picior, pentru că experienţa a devenit extracorporală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu