Adierea unei păreri din nisipul-nisip, aspru şi greu,
A evitat epilogul relevant pentru mainstream
În care s-a scufundat pentru eternitate, universul.
M-am ascuns în soare de lună.
M-am ascuns în nisip de mare.
M-am ascuns în sunete de linişte.
M-am ascuns în haos de albastru.
Detractori chirciţi în americi meschine,
Sorb din paiele lungi-lungi şi dezarticulate
Îngerul sufletului meu slab şi apus
Ce moare de sete pe-o limbă de carne.
"Cine l-a pus?" întreb şi eu ca o gospodină harnică
Şi omleta-omletă s-a prins de tavă.
Semnele crucii făcute şi desfăcute în orice duminică
Stau strânse snopi-snopi în conştiinţa divină,
Liniştindu-ne să ştim că-s acolo, bine-mersi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu